În lung şi-n lat, în Cer fără hotare
Răsună întrebarea: 'Cine merge
S-aducă pământenilor iertarea? '
Dar nu vrea nimeni să ne fie Rege.

Un glas, doar unul spintecă tăcerea:
Lasă-mă Stăpâne, Tată mă duc Eu'.
Un singur cui plinind toată durerea
În pieptul de Tată al Lui Dumnezeu.

Întregul Cer, Golgotă sângerie,
Când Domnul slavei, de slavă dezbrăcat,
Pe-o Dolorosa cobora pe glie
Ca Jertfă de Sânge, preţ pentru păcat.

Lacrimile slavei s-au prelins tăcut
În Steaua nouă, călăuzitoare
Când Necuprinsul S-a îmbrăcat în lut,
Dumnezeirea-n chip şi-asemănare.

Ce dragoste mai mare vrei străine
Să-ţi dovedeasă bunul Creator?
Se frânge ca o pâine pentru tine,
În coasta-I împunsă ţi-a deschis Izvor.

Pe braţele Mariei tremurânde,
Scăldat în vadul lacrimei de mamă,
Isus Cristos în susur de colinde,
Cu primul gângurit la El ne cheamă.

Întregul Cer, Golgotă sângerie,
E plânsul slavei Steaua ce se-arată...
Dar pe pământ e mare bucurie:
S-a născut Domnul, Dragostea curată!

Amin!