În cetatea Bethleem

Magii s-au îndepărtat
Iar Irod s-a tot gândit...
A stat și a așteptat
Dar a fost dezamăgit.

Atunci, rău și mânios
Pentru c-a fost păcălit,
Ca să-L prindă pe Hristos
El, un plan a întocmit.

În Bethleem, în cetate,
O poruncă mare a dat:
Să se împlinească toate
Fiindcă el e împărat.

Și pe loc, a comandat,
Ca de la doi ani în jos
Să fie sacrificat,
Orice prunc, chiar și Hristos,

Chiar și din împrejurimi
Mulți copii, el a ucis
N-a contat c-au fost mulțimi...
Să fie morți, a decis.

Printre cei mulți el credea
Că va fi prins și Isus.
Dar Tatăl, Îl apăra
Și să plece li s-a spus;

Un înger s-a înfățișat
Și lui Iosif i-a vorbit
Calea, el i-a arătat
Pruncul să fie ferit

De crime și de urgie,
Să fugă cât mai departe
Ca ostașii să nu vie
Să nu fie dat la moarte.

Iosif a îndeplinit
Tot ce îngerul i-a spus
S-a îndreptat înspre Egipt
Cu Maria și Isus.

Prunci au fost sacrificați
Și a fost o jale mare...
Toți, pieirii au fost dați
Spre-a mamelor disperare.

După ce Irod s-a dus,
La tron, fiul i-a urmat.
Lui Iosif tot i s-a spus
Și alt drum a căutat...

Spre Nazaret s-a îndreptat
Cu soția lui, Maria,
Și cu Pruncul minunat,
Și-au sfârșit călătoria.

Amin

Câmpia Turzii, 3 decembrie 2018