Ferice de acei ce plâng,
De cei ce suferă-n tăcere,
Ce seamănă aici lăcrimând
Și n-au în lume vreo plăcere.

Ferice de acei ce strâng
Burdufuri sfinte de durere,
De cei ce eul și-l înfrâng
Căci ei primi-vor mângâiere.

Ferice de acei săraci
În Duh, de care mulți profită,
Căci ei se vor `nalța-n văzduh
Schimbați de Domnu 'ntr-o clipită.

Ferice de acei smeriți,
Umili și împăciuitori.
Ferice de cei prigoniți
Căci ei vor fi nemuritori.

Ferice de acei miloși
Și blânzi ca niște porumbei,
Căci pentru cer sunt prețioși
Cum scrie-n cartea sa, Matei.

Ferice de cei prigoniți
Pentru a Lui Isus, Sfânt Nume,
Căci ei vor fi-n cer răsplătiți
Odată la limanuri bune.

Ferice de acei flămânzi
După a Domnului iubire.
Ferice de cei suferinzi
După a Sa neprihănire.

Ferice de acei curați
Și însetați de veșnicii,
Căci la sfârșit vor fi chemați
Ai Domnului iubiți copii.