Steagul Alb de Indurare
Căci nici de la Răsărit, nici de la Apus, nici din pustiu nu vine înălțarea.
Psalmul 75/6
Se rotesc, în an, douăsprezece stele,
Perle ale timpului, albe mărgele,
La miezul nopții, așteaptă cu răbdare,
Să capete Steagul Alb de Îndurare.
Anul cel bătrân intră încet în ceață,
Iar la Poartă, o mărgea, în față;
-Sunt Ianuarie, cea cu două fețe,
Slavă Ție, Tată, eu aștept povețe!
Mulțumesc, Tată, pentru Anul ce s-a dus,
Îndură-te iar, în Numele lui Isus!
M-am uitat spre Apus, privesc spre Răsărit;
Numele Tău Cel Sfânt să fie-n veci slăvit!
Eu stau acum între ieri și între mâine,
Și vreau binecuvântarea Ta, Stăpâne!
Covorul meu alb îl aștern pe câmpie;
Să scrii Tu" Pace!"pe mare și pe glie!
Stropește-mă, Doamne și cu ploaie de sus,
Să vină peste mine Slava lui Isus!
Să nu am o față întoarsă spre Apus;
Pe fruntea mea să scrie un nume; Isus!
Fiecare frunte, inimă smerită,
Să poarte cununa"Este mântuită!"
Covorul meu alb îl aștern pe câmpie;
Să scrii " Îndurare"pe mare, pe glie!
Pe cel abătut și prigonit pe cale,
Ascunde-L la adăpostul Feței Tale!
Covorul meu alb îl aștern pe câmpie;
Să scrii Tu "Milă" pe mare și pe glie!
Pe fiecare pom din Vale, câmpie,
Binecuvântarea Ta din cer să fie,
Covorul meu alb îl aștern pe câmpie;
Să scrii " Rod bogat"pe a Plângerii glie!
Căci nici din Răsărit și nici de la Apus,
Ci propășirea vine de la Cel de Sus,
Fiecare mâine și fiecare ieri,
Poartă Pecetea Sfântului lui Israel!