N-au vrut bogății-n casa lor
Să-I dea un loc de poposire,
Într-un ungher, un colțișor
Preasfântului Mântuitor
Venit din cer, din strălucire.

N-au vrut atunci în pragul lor
Iubirea s-o primească,
Harul de viață dătător,
Pe însuși Domnul Domnilor,
Acolo să se nască.

Deși El nu le-ar fi făcut
Nici pagubă și nici vreun rău,
Ci doar i-ar fi iubit mai mult
Și inima le-ar fi umplut
De dragostea Lui Dumnezeu.

El n-a fost vreun răufăcător
Pe oameni să îi îngrozească,
Ci doar un pașnic Pruncușor,
Un Miel din cer coborâtor
Vrând lumea să o izbăvească.

Emanuel, Nume frumos,
Speranță și nemărginire,
Emanuel, Isus Hristos,
Soare preasfânt și luminos,
Erou ce aduce mântuire.

De bunăvoie a venit
La noi cu bucurie
Lasându-se batjocorit,
Apoi pe cruce răstignit,
Ca nouă bine să ne fie.