Plânge iar inima pustie,
Strivită-n sfera pământească,
Un gând jăruieşte să crească,
Dar e oprit din temelie.

Doamne, ai pus în noi Iubirea!
Plinătate în cele sfinte,
Ne-ai dat o inimă fierbinte,
De ce iubim nemulţumirea?

Verde-i pomul, frunza nu-i cade,
Şi frumos e bradul de Crăciun,
Ca omul cu Dumnezeu Stăpân,
Cuprins în minunata-I Dragoste!

Lumina se coboară lin
Din sferele de Sus eterne,
Viaţa se-nvăluie-n miresme!
Doar cu Tine, Isuse, biruim!