Încă un an din viața noastră scurtă

Încă un an din viața noastră scurtă,
S-a scurs grăbit în marea veșnicie...
Un an de har, cu rod, cu trudă multă,
Cu lacrimi, încercări, dar și cu bucurie.

Privim acum în urmă cu recunoștință,
La urma pașilor lăsați de noi pe cale...
Am învățat să fim smeriți și prin credință,
Să semănăm, , Sămânța, , în inimile goale! ?

Parcă mai ieri intram voioși în noul an,
Cu noi angajamente, cu planuri și cu vise,
Le-am dus la-ndeplinire, sau am trăit în van, ?
Cărările spre ieri ne sunt de-acum închise.

Privim acum în urmă cu teamă și căință,
Ne regretăm păcatul, căderile din vale,
Vorbele fără har, duhul de neputință,
Înfrângerile-n luptă, cântările de jale.

Întregul an a fost cu temeri și-alergare,
Pe calea cea îngustă ce duce înspre Rai.
Ne-am străduit să fim spre cer indicatoare,
Ca cei robiți să scape de patimi, chin și vai. ?

Privim acum în urmă cu iertare,
Spre frați și spre prieteni și toți ce ne-au greșit,
Vrem să-L urmăm pe Domnul în duh de împăcare,
Căci fără de iertare cine-ar fi mântuit?

Trăind în lumea asta cu multele-i ispite,
Greșim în multe feluri și-atunci când nu dorim.
Dar dacă noi vrem pace și zile fericite,
Ne cerem azi iertare, iertăm, ne pocăim!

de Teodor Groza
29.2. 2018
Vișeu de Sus