O stea mergea-naintea lor pe cale
Şi un înger le-a făcut de cunoscut
Că într-un sătuc, în iesle, printre animale
Un fiu de Dumnezeu, a fost născut,

S-a dezbrăcat de slava Sa şi de putere
El, ce-i din veac Cuvântul viu şi adevărat
S-a întrupat, şi a  plecat de la Tatăl care,
Ia dat în cer un nume de împărat,

A venit la noi nu în trâmbiţe şi slavă
Nu în bogăţii şi sunet de alăuta
Ci a dorit să stea, cu lumea cea bolnavă
Să sufere cu acei ce au inima zdrobită,

Nu a primit o vorbă bună, sau o mângâiere
În schimb la toţi din harul Său a dat
Pe toţi i-a vindecat de boli şi de durere
Şi pe îndrăciti din lanţuri i-a eliberat,

Schingiuit şi bătut cu lăcomie
Trupul Său pe-o cruce a fost prins
Dar El, cu acele mâini bătute-n cuie
La pieptul Său pe toţi ne-a strâns,

E prigonit mereu, şi nimeni nu-L primeşte-n casă
Şi nimeni nu primeşte propovăduirea Lui
E flămând şi gol, dar prea puţin Îi pasă,
Tu să fii hrănit, asta-i dorinţa Lui,

Cu picioarele desculţe, încă  lasă urme adânci
Urme sfinte, ce se opresc din poartă-n poartă.
Isus e acelaşi azi, ca şi atunci
E cu braţele deschise şi aşteaptă.