Atacă văzduhul cu gheare de fluxuri,
Un braţ psihotronic ne-ar frânge,
Dar noi sub povară nu suntem singuri,
Ne-acoperă Jerfa de Sânge.

Cu noi e prezentul "a fi", Cel Ce este,
Nimic nu Îi stă împotrivă,
Ne urcă în arca Iubirii pe creste
Şi nu vom pluti în derivă.

În inimă Dragostea Lui ne-nfioară
În zboruri de vise-ntrupate,
În El trecem cinga de flăcări spre seară,
În veşnica zi fără noapte.

Nu vreţi ocrotirea pe braţul Lui tare?
E-un Har care-nfaşă Pământul,
Din prundul Iubirii, ecouri de Soare
Vă cheamă, luaţi Legămăntul!

Scânteiază văzduhul în săbii de foc,
Arhangheli ţin piept cu tărie,
Veniţi la adăpost până mai este loc,
Veniţi la Isus, Stânca Vie!