Pavăză și țărm de ancorare
Din vecie Dumnezeu ne-a fost,
Cetățuie, scut și stâncă tare
Și din neam în neam un adăpost.

El își ține-n veci credincioșia,
El rămâne același neschimbat,
A Lui e domnia și tăria,
Fie înălțat și lăudat!

Cât de mari sunt planurile Sale
Pentru cei ce se încred în El,
Își revarsă marea-I îndurare
Și-i răspunde din înalt astfel:

„Fiindcă Mă cinstește și iubeste,
Fiindcă ține sus Numele Meu,
Fiindcă pentru el Eu sunt Preaînaltul
Îl voi izbăvi din ceasul greu.

Cel ce spune astfel despre Mine,
Cel ce stă sub ocrotirea Mea,
Va vedea lucrările-Mi divine
Și de-orice urgie-l voi scăpa.

Când Mă va chema, îi voi răspunde,
Îl voi sprijini și ocroti,
Îl voi sătura cu viață lungă
Și în luptă îl voi întări.

Ape de-ar veni și uragane,
Munți și dealuri de s-ar clătina,
De s-ar revărsa mări și oceane,
Pe ai Mei, Eu nu îi voi lăsa.”


Dumnezeul mânturii noastre,
Bun și milostiv, și iertător,
Cel ce Te înalți mai sus de astre,
Tu ești al nost' Tată-al tuturor.

Tu ne ierți și ne primești la Tine
Și ne dai doar binecuvântări,
Tu ești Cel ce a fost, ce e, ce vine,
Doar Tu meriți laude și cântări.

O mie de ar fi să cadă
Alături de noi în lupta grea,
Și alte zece mii-n grămadă
Noi suntem apărați de dreapta Ta.

Părinte Sfânt și Preaputernic,
Iehova, mare Împărat,
Tată milos și bun, și vrednic,
Numele Tău să fie-n veci `nălțat.

A Ta să fie, Doamne, închinarea
Și slava și puterea-n veci, Amin.
A noastră fie numai ascultarea
Și conduita de adevărat creștin.