Părtășia-i un cuvânt frumos,
E un har adus chiar de Isus Hristos,
E o ambianță ca de vis,
E un rai frumos, e un paradis.

Părtășia-i sărbătoarea celor sfinți,
E iubire, cânt, lacrimi fierbinți,
Părtășia-i înțelegere-ntre frați,
E unitatea celor adunați.

Părtășia-i dorul de-a fi împreună,
E legătura Duhului ce ne adună,
E un sentiment profund, înălțător,
E simțământul reciproc al rugilor.

E armonia care aduce pace,
Este prezența Celui care totul face,
Când toți cu un cuget și un glas
Se bucură la al părtășiei ceas.

Acesta-i sensul părtășiei,
Aceasta-i adunarea bucuriei,
Când dragostea-i însuflețește
Și Dumnezeu în casa lor domnește.

Atunci se simte a Domnului prezență
Când doar de El simți zilnic dependență,
Și când aceste obiceiuri se păstrează
Se-ntâmplă și minuni căci El și-acum lucrează.

E trist, însă, că din păcate
Sfintele taine au fost de mulți denaturate,
În față îți zic ”pace” și zâmbesc,
În spate te vorbesc și te bârfesc.

Pozează în apostoli ai iubirii
Părând că țin la calea mântuirii,
Dar crapă de invidie și ură
Și nu știu nici o iotă de scriptură.

Viața lor e un zbucium și o răscoală,
Sunt suferinzi de-a răzbunării boală,
Nu au în slujbă nici o implicare
Gata-s oricând să facă tulburare.

Aceștia-s astăzi, Doamne, printre noi
Lupi răpitori ce poartă piei de oi,
Însă ei nu-s dintre ai tăi urmași
Căci își bat joc de ai credinței-naintași.

Aceștia strică sfânta părtășie,
Ei tulbură adesea apa vie
Și fac întotdeauna dezbinare
Făcându-se stăpâni pe adunare.

Li se bulbucă ochii de grăsime
Sunt aroganți și plini de sine,
Crezând că dacă au ca Iuda niște arginți
Pot să își cumpere un loc între cei sfinți.

Tupeul și aroganța îi animă,
Orice ar face, numai să parvină,
Calcă-n picioare al Bibliei cuvânt,
Chiar și când vor să pară sinceri, mint.

O, Doamne bun, mai vino înc-o dată
Să mături pleava aceasta blestemată,
Adu-ne înc-o dată vechea părtășie
În care oameni buni și sinceri doar să fie.

Să se adune doar cu o dorință,
Aceea de jertfire, pocăință,
Unde să vii Tu Mare-nvățător
Și Osanale să se audă în popor.

Unde să sară în picioare
Ologi și șchiopi la sfânta-Ți scăldătoare,
Unde să strige toți: ”Zi, Doamne, un cuvânt!”
Și cerul să coboare pe pământ.

O, părtășie minunată
Te vrem și-acum ca altădată,
Cu binecuvântări de sus
Și cu iubirea sfântă a Regelui Isus.