Pe lemnul dragostei Ne-am întâlnit
Tu, Miel nevinovat, iar eu, călăul;
Tu, jertfa sfântă care m-a iubit,
Eu, zbirul ce întruchipam tot răul.

Pe Dealul Căpățânii amândoi
Am stat, Isuse, față-n față;
Tu, cel mai iubitor Păstor de oi,
Eu, cel ce atentam la a Ta viață.

Pe Via Dolorosa, Tu și eu,
Urcam cu gloata cea barbară,
Eu, blestemând și ocărând mereu,
Tu, poticnindu-Te sub grea povară.

Pe Golgota, Isus, Ți-am auzit
Pentru întâia dată vocea,
Ca scâncetul de miel adânc rănit
Ce răspândea, cu toate acestea, pacea.

Acolo-n cuie, Tu păreai răpus
Căci sângele-Ți curgea șiroaie,
Dar chiar și răstignit tot mă priveai de sus
Și nu cu ură, ci cu-a dragostei văpaie.

Să-i ierți, o, Tată vina lor,
Căci vreau cu Tine să-i împac,
Șopteai atunci, pătruns de dor,
Căci ei nu știu, nu știu ce fac.

Stăteam în soare două emisfere,
Eu, răcorindu-mă când mi-era sete;
Tu, copleșit de cea mai grea durere
Primind oțet cu fiere pe-un burete.

Smerit stau aplecat, Isus, de atuncea
Căindu-mă fară 'ncetare,
Îmbrățișând picioarele-Ți și crucea
Și jertfa care mi-a adus salvare.