Prietenia-i floare rară,
E un răsărit, e o primăvară,
E un sentiment sfânt, minunat,
De-l ai, ești binecuvântat.

Prietenia-i adierea
Suavă, dulce ca și mierea,
E vorba blândă și duioasă,
E legătura credincioasă.

Prietenia-i dăruire
Ce merge până la jertfire,
E un har să fii considerat
Un prieten bun și adevărat.

Cuvântul magic ”prietenie”
Dăinuie doar în curăție,
În dragoste-n, fidelitate,
Ea-i cea mai mare calitate.

Apare din senin, spontan,
Ca-ntre David și Ionatan,
Și dăinuie până-n vecie
Adevărata prietenie.

O, Doamne, Doamne ce păcat
Că astăzi s-a denaturat
Sensul divin al prieteniei,
Al dragostei, al bucuriei.

Ce rău e adesea înțeleasă,
Doar interes, doar rang, doar clasă,
Zâmbete largi, doar de fațadă,
Și falsitate în cascadă.

Un singur Prieten e același
Pe drumul spre Emaus tovarăș,
Ce nu se schimbă niciodată
Cu El prietenia-i minunată.

Alege-L azi, fără regrete,
De El să-ți fie zilnic sete,
El vrea, e orișicând dispus
Prietenul adevărat, Isus.