Cute de zăpadă

Plângi, inimă... plângi...
De bucurie! ... căci afară ninge,
Diseară, becul, Dumnezeu ni-l stinge,
Cu degetul, al mâinii stângi!

Vorbește, gură... vorbește! ...
Despică și psalmii în două,
Să ardă ca jarul, iar, seara la nouă,
Dumnezeu, ne va spune o poveste!

Rămâi, umbră... rămâi! ...
Nu te feri, când trece Edenul,
Diseară vom merge cu trenul,
Cu Dumnezeu, la clasa întâi!

Cântă, ființă... cântă! ...
Acest sonet de aducere-aminte,
Îți promit, de vei fi mai cuminte
Dumnezeu, te va face mai sfântă!

Și în fugă s-a dus și Crăciunul
Fără a-l prinde, din urmă, niciunul!

Viorel Balcan Valentin