Se-ascund culori ca melcu-n cochilie,
Îşi torc fuiorul, spectre germinânde,
O Primăvară nouă va să vie
Şi niciodată nu s-or mai ascunde.
Sub păturile albe de zăpadă,
Să nu gândiţi că primăvara doarme,
Căci cine are ochi poate să vadă
Un paradis de floare lângă floare.
Şi cine are urechi să asculte
Cum triluie aleanul ciocârlia
În lanuri de sub brazdă, nenăscute,
Din rădăcini ţâşneşte-Mpărăţia.
În bulbul ghiocelului musteşte
O călimară cu misive clare,
Un clinchet nou, o Nuntă ca-n poveste,
Alai de flori, de tinere fecioare.
Sub scoarţa vremii clipa-nmugureşte,
Se-mbracă-n Raza veşnicului Soare
Şi Dumnezeu ne cheamă părinteşte
-Veniţi la masa Mea de Sărbătoare! -
Să ne rugăm căci clipa e aproape,
Va fi un nor pe-ntinderea albastră,
Pe sub nămeţi se vor plini carafe,
Să vină mântuirea-n casa noastră!