Biserica de-acasã

E sărbătoare şi satul
freamătă de dorul întâlnirii...

Cu paşii măsuraţi
Te-ndrepţi, uitat ţăran,
spre casa cea sfinţită
în orice sărbătoare.

Tu iei de mână pruncul
şi-l duci la sfintele icoane
să-nveţe rugăciunea
de bunăvieţuire
din biserica străbună,

Şi-l duci în faţa sfântului altar
ca să-se-mpărtăşească,
Timid, tu ştergi o lacrimă
din ochii obosiţi de trudă,
pentru c-ai ştiut să-nveţi
copilul să crească
la biserica de-acasă
în zi de sărbătoare...

Sancel, 12 iulie 2005