M-au nins tăceri... m-au troienit cuvinte
Ce-n graba lor adesea m-au rănit
Iar clipele pierdute-n amintire
Mai plâng și azi în visul rătăcit
Și iarna bate cu zăpezi la geamuri
Cumplită cum de mult nu am văzut
Mi-e dor de frumusețea primăverii
Acum când gerul aprig m-a durut...
Privesc spre cer... cu brațele-ncărcate
De-ofrande ce în versuri le-am ascuns
Te chem să vii... În taină îmi vorbești
Dar cum să înțeleg al Tău răspuns?
Și ninge... ninge Doamne peste mine
Atâta alb... steluțe de lumină
Au împletit coroană pe-a mea frunte
Și am simțit cum piere orice vină...
Ești Tu Părinte... Te-ai ascuns în albul
Cu străluciri ce sufletu-mi topesc
Și parcă-aud în taină, peste veacuri:
”Eu sunt aici și veșnic te iubesc!”

Vulcan-10-01-2019
Mary