Credeți că iarna are o inimă pustie?
La pieptu-i germinează iubirile de mâine,
Se logodesc ninsori cu râuri cristaline
Şi embrionul pâinii cu tril de ciocârlie.

Credeți că iarna are o inimă de piatră?
Din lacrimile ei vor susura izvoare,
Ea își va rupe haina ca jertfa-n închinare
Când de o Rază blândă va fi înduioşată.

Credeți că iarna are o inimă haină?
Sub aripile-i albe de mamă iubitoare,
Se înnădeşte straiul de mare Sărbătoare,
Din seva clocotindă adânc în rădăcină.

Chiar dacă iarna-i cruce, sub ea e o cărare
Pe care Creatorul conduce o oştire,
Pe cei răscumpăraţi, în strai de in subţire,
Spre Raiul cu verdeaţă, spre Împrimăvărare.