M-am pregătit din toamnă pentru vijelie
Cu ce-am putut şi eu, ştiind că iarna vine.
Cu ce-am putut mi-am pregătit aşezământul
Sperând că nu-l va lua de pe-a sa bază vântul.
În fața iernii invincibil mă credeam
Dar ea veni cum nu mă aşteptam. .
Cum poate dar aşa de tare crivățul să fie,
Să zguduie un adăpost din temelie? ...
Cum poate el pătrunde cu săgețile-i de gheață
Chiar prin pereți făcându-se simțit pe-obraji, pe față? . .
Cum poate dar să vrea lacom să-mi smulgă
Acoperişul cu năvala sa cea furibundă?
*
O, cât am fost de-ncrezător că voi putea
Să construiesc ceva doar prin puterea mea... .
Dar nu te bucura tu, crivăț prea devreme
Căci voi chema pe CINEVA ce-are putere
Să-mi înconjoare-a mea căsuță cu-a Sa pază
Ce zi şi noapte pentru mine va fi trează!
Căci Cel ce va veni degrab în ajutorul meu
E veşnicul meu Tată din etern, e Dumnezeu!
La glasul Lui aşezământul meu şubred cândva
Va deveni cetatea-mi de scăpare-n mâna Sa!