Cine Doamne?

Cine Doamne mă cunoaşte mai bine ca Tine?
Când mă trezesc și când mă scol cu suspine.
Cine imi știe durerile inimii cu gemete negrăite?
Sub răni, sub lovituri și ocări nesfârşite.

Dispar zilele ofilite și tăcute spre bătrânețe,
Pe genunchi, îți cer: îndurare, povețe.
Ai milă, Doamne, de sufletul meu trudit.
Privește, sufleul tremură, mi-e îngrozit.

Doamne, Tu ști cât mi-e inima de grea,
Îndură-Te, alină-mi suferinţa mocnită în ea.
În rugi tăcute, se zbate durerea nesfârșită,
Depărtează Isus din calea copiilor, orice ispită.

Lasă Doamne, îndurarea Ta, să curgă,
Nici un rău să nu-i răpună, să-i nu-i ajungă.
Grăbește trezirea în inima lor la viață,
Să zărească a veșniciei dulce dimineață.

Vezi să nu fie pe calea pierzării, fi ocrotitor.
Smulge-i din capcana răului, al meu Salvator.
Imi pun nădejdea că Tu intervi, și va fi bine.
Dacă nu Tu, Doamne, e vai şi vai de mine.

Lasă binecuvântările Tale peste copiii mei,
Îndură-te, Doamne, fă tot ce vrei,
Luminează-i! La viață să se trezească.
La răpire, nici unul să nu lipsească.