Vorbiți-mi tăcând... ,
, , Opriți hărmălaia nălucilor mute
De mine au râs, de voi să asculte!
Dați ceasul înainte, cu ore inerte,
Nu-i nimeni pe aici, acum să vă certe.
Veniți main aproape, de scenă, vă cânt
Din osul funebru un marș spre mormânt.
Strigați la gropari, să sape în stânci
O mie de gropi urâte și adânci.
Nu vedeți? Sunt artist ca și voi, un actor...
Mi s-a dat și un rol, unde trist am să mor.
Faceți voi, un efort de a face curat,
Într-un suflet de om, ce-l vedeți vinovat.
Dragii mei, spectatori am plecat în turneu,
Să-L găsesc, undeva, pe al meu Dumnezeu!
Nu contează, nicicum de vorbiți sau tăceți,
V-aţi făcut, orișicum, vârfuri lungi de săgeți.
Clipa asta e vis, îndreptat către un Pol,
Vreau un ciob să scobesc, în scenariul din rol.
Dar mai bine, plecați... ascundeți-vă în hrube,
Ce contează că sunt, hăituit și de bube? ‘’

Și-ntr-un nor cu o mână, Dumnezeu i-a mai scris
La examen ai fost încă o dată; Admis!

Viorel Balcan Valentin 1 noiembrie 2018



1 După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.
2 A luat cuvântul şi a zis:
3 „Blestemată să fie ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: „S-a zămislit un copil de parte bărbătească.”