Universul Pământesc

Mai 'nainte, ca omul de a fi creat
Şi să-i arăţi dreptarul vieţii-n mers,
O, Tu Doamne Sfânt, un Univers -
I-ai zidit şi pus în faţă, de-admirat
La care el, cu dragoste s-a bucurat.

Un Univers, ce-ncununat de Soare
Să-şi săpânească ziua ca un Rege,
Din răsărit şi până în apus sub lege
Prin sursa sa de foc, strălucitoare
Omului, i s-a părut minunea mare.

Un Univers, ce încununat cu Luna
În stăpânirea nopţilor ca o Regină,
Primind de la regele Soare lumină
Ca farmecul, să-l aibă întotdeauna
Pe-aceeaşi cale avea să fie întruna.

Un Univers, pregătit cu mii de stele
Ca ceru’ întreg să-l înfrumuseţeze
Şi semne pentru om să-nfăţişeze -
Ca astfel el să se conducă după ele
Au rămas în mersul vieţii ca repere.

Cloşca cu pui, carul mic şi carul mare
Şi raliţa, şi ursa mare ca măsurători,
Şi Luceafărul de seară în splendori,
Omului, au fost semne de orientare
În mersul vieţii, după trista încercare.

Astfel omul, în viaţă mult s-a bucurat
De cartea cerului pentru a sa ştiinţă
' N-orientarea timpului spre folosinţă,
Căci fiind atent la semne-a progresat
Mărind pe Domnu' n grija ce-a purtat.

Flavius Laurian Duverna
14 ianuarie 2019