Darul de la iesle


N-a nins afara inca,dar aerul e rece,
Brazii verzi si vii isi plang a lor plecare,
Copiii necajiti zoresc toamna sa plece,
Sa vina asteptata,si sfanta sarbatoare
Cu zurgalai si gheata,cu mos si cu ninsoare.

Fumul din burlane vesteste viata-n sobe,
Si cand sticliri de-argint,o picura se face
E veste ca vazduhul e-ngreunat cu basme,
Neaua ingereasca,ce tese jos covoare
Invaluind tot satul,cuprins de sarbatoare.

Arhaici cozonaci is plamaditi de mama,
Ce trudnic se jertfeste,precum o sfanta-albina;
Casa e curata,ca-a lacului sutana,
Si-n suflet ne straluce o licare divina,
De bucurie sfanta,eterna si sublima.

Ulite-ncovorate,ce licaresc la luna
Is toate bantuite cu-n cant de Prunc nascut.
E bucurie-n inimi,a Cerului caldura,
Ce frange si dezgheata o inima de lut,
Revarsa viata-n case,cu-a ingerilor cant.

Paduri de-argint pictate,cu brazi darzi si semeti
Patrunsi de-un crivat iute,soptind o melodie
A Cerului Vestire,ca Pruncul sfant sosi,
Ca lua un trup de tina,in viata de suspine,
Imbracand asupra-I raul,a omului durere.

Ceru' oferi un Dar pentr-omenire,
Si nu atat ninsoarea,e-a noastra desfatare,
Cat Pruncul de la iesle,venit in saracie,
Sa planga,hoinarit,pe-un magarus calare,
Ca n-avu' adapost,de ziua Lui,cea mare.

Daca bradu-n case amintesc de-o Cruce,
Si painea din cuptor,de-a pruncului sfant trup,
E ca sarbatoarea-i vie,si straluce,
Si Cerul de-a mea viata,inca nu s-a rupt,
Ca Nasterea lui Isus,e viata-mi din mormant!

Prigoana Liviu,10 Decembrie 2005