Ești pocăit sau păcălit? Dilema
Lui Hamlet era dintre viață/moarte;
A fi sau nu salvat este problema
C-un rezultat pentru-eternitate.
Unii cu-adevărat se-ncred în Isus
Și prin credință luptă toată viața!
Alții se mint c-ar fi pe Cale-n sus,
Se vor trezi, ca din vis, dimineața.
Te-ai născut din nou cu-adevărat,
Când mai mult pe tine te-ai certat;
Pe frați și pe prieteni i-ai iertat,
Vrăjmașii- ca pe-amici tu i-ai tratat!
Dovada nașterii de sus,
Lăuntric duh de pocăință:
Să te compari doar cu Isus,
Să-L vezi în frații de credință!
Când în ființa-ți va trăi
Și în viața ta S-ar revela,
Prin Har deplin- Mielul Divin,
Lin, nedreptăți vei îndura,
Când vei „lua lovituri” cântând,
După ce-ai făcut doar bine,
Atunci Porumbelul Sfânt
Va poposi peste tine...
Nu te jenezi ca mântuit!
Creștinu-i „sub acoperire”
Când poartă Numele Iubit,
Dar se teme de răstignire...
Probând prin faptele curate
Crezul, nădejdea ce-s în noi,
Nu ne vom îngrozi de moarte,
Prigoana de ar fi în toi!
Căci Dragostea Desăvârșită,
Din Duhul Celui Adorat,
Plouă-n noi ca râvnă sfântă,
Vom fi martori, cu-adevărat!
Amin!
Pavel ne sfătuiește să ne punem la încercare, pe noi înșine să ne testăm dacă suntem în credință...