Dacă-n sufletul tău Îl porți pe Tatăl
Ce peste lume-şi revarsă întreagă dragostea,
Dacă poți închide smerit ochii și spui : „Iată-L!”,
Atunci noi una suntem, inima ta, inima mea...
Dacă Domn îți este Același curat ISUS
Ce poate oricând șterge suferința grea,
Dacă viaţa ta la crucea-I ți-ai adus,
Atunci noi una suntem, inima ta, inima mea...
Dacă ești călăuzit de-Același DUH Preasfânt
Ce viaţa-ți curăţeşte prin mare puterea Sa
Şi dacă îți șoptește ce trecător ești pe pământ,
Atunci noi una suntem, inima ta, inima mea...
Dacă vin la tine bolnavii, văduvele și săracii
Găsind plăcere-n toată smerită existenţa ta,
Dacă pentru tine aceștia-ți fi-vor dragii,
Atunci noi una suntem, inima ta, inima mea...
Dacă-n necaz și bucurii, e zâmbet pe chipul tău,
Ce nu îl poate șterge nici durerea cea mai grea,
De-ți spune lumea: „frate, tu ești ca DOMNUL tău!”
Atunci noi una suntem, inima ta, inima mea...
De-am fost cu voi o vreme, în DOMNUL ce-o veni,
Crezând cu putere că sunteți toată viaţa mea,
De mă-ți purta în rugăciune până voi reveni,
Atunci noi fi-vom una, BISERICĂ, inima mea!
Poezie scrisa la 25 octombrie 2005, la prima despărţire de biserica mea, când plecam la studii, departe...