Ascultă vocea celui viu!


Ascultă vocea celui viu, ascultă susurul iubirii,
te cheamă azi din nou la El Izvorul fericirii...

Ai alergat în lung și-n lat, fără de bucurie
Uitând că ai fost și tu chemat în sânul veșniciei.

Robit de lanțurie nopții ai adormit în pat străin,
Lăsând deoparte pâinea vieții, chemarea Tatălui divin.

Acum ești gol fără putere, pășești încet cu scutul frânt,
Lovești în vânt privind spre ceruri, spre cortul Celui viu și sfânt...

Asculta vocea Celui viu, ascultă susurul iubirii,
te cheamă azi din nou la Izvorul fericirii...

Vino la El să-ți fie scut, putere, alinare.
Căci doar așa vei birui și chipul tău va străluci la marea Sărbătoare...