“…să păstrezi credința și un cuget curat, pe care unii l-au pierdut,
și au căzut din credință.” (1 Timotei 1:19)
E seară. Obosit arunci
Al zilei zbucium la o parte:
“O să mă rog în altă zi;
Nu mai deschid, azi, Sfȃnta Carte!”
O șoaptă sfȃntă se coboară,
Un gȃnd stăruitor din cer:
“Tu mergi pe drumul drept al vieții?
Sau fugi, mereu, de Adevăr?”
*
Prietene, în Valea Morții,
Prin a păcatului vȃltoare,
Cȃnd firul dragostei și-al vieții
Se poate stinge-n fiecare,
Umblarea în lumină ține
Ființa ta deplin curată,
Nădejdea și credința sfȃntă
Și dragostea adevărată.
Nu alerga și zi și noapte
S-aduni, să strângi necontenit
Și-apoi să cazi cu fața-n palme
Debusolat și obosit.
Căci lucrurile trecătoare
În “aurita” lumii tavă
Nu sunt decât o amăgire:
Gunoi, și boală, și otravă.
De nu asculți pe Dumnezeu
Și stai chircit în forme reci
Poți pierde dreptul din Iubire
Și mȃntuirea ta, pe veci.
Nu te lăsa condus de lume,
De lucruri fără de folos;
Iertarea, pacea, mȃntuirea,
Se află numai la Cristos!
Fă-ți timp să poți citi Cuvȃntul,
Să cugeți la a Sa iubire;
Înalță ochii spre Lumină,
Spre-albastrul Cer,
Spre nemurire!
Tu poți schimba a ta cărare,
Tu hotărăști al tău destin:
Nu vrei să fii în veșnicie
În cel mai minunat Cămin?
Viața-aceasta e prea scurtă
S-o irosești necugetat;
Ascultă Glasul Evangheliei
Și fugi de lume și păcat!
Nu amâna de azi pe mâine,
Căci mâine nu este al tău;
Cât inima trăiește-n tine,
Împacă-te cu Dumnezeu!
Citește, zilnic, din Scriptură
Și roagă-te să înțelegi
Să știi care-i cărarea dreaptă,
Cum să trăiești și unde mergi.
De vrei să ai un suflet liber,
Curat, senin și liniștit
Urmează-L pe Isus, în toate,
În orice zi; pân la sfârșit!
Să nu fii un creștin de formă
Robit de poftele din lume,
Căci poți să pierzi credința dreaptă
Și sfântul, minunatul nume!
Nu te-ndoi de Adevăr,
Trăiește-al Domnului Cuvânt
Și fii creștin adevărat,
Nu doar cu numele de sfânt!
Florești, Cluj