Doamne... dacă încercarea inima-mi va tulbura
Și cuprins de deznădejde voi fugi de Fața Ta
Nu îmi ține-n seamă fapta... Doamne, nu mă osândi
Căci Tu știi... în încercare și mai mult Te voi iubi!
Știi că mi-e ființa slabă și de-atâtea ori Părinte
Când durerea mă apasă caut spre cerurile sfinte
Caut acolo al Tău Chip... ochiii calzi să Îți privesc
Prin suspine și prin lacrimi să-Ți spun: Doamne, Te iubesc!
Tată... dacă vreodată obosit de alergare
Voi uita să vin în rugă și voi merge la culcare
Fără-a-Ți spune ”noapte bună” și fără a-Ți mulțumi
Iartă-mă Părinte bun... nu e voia inimii
Dar ființa mi-e plăpândă și sunt anii așa mulți
Însă Tu, Tu știi Isuse glasul inimii s-asculți!
Iată, încă-o zi se duce... din cuvinte-mi fac aripă
Și pornesc spre Tine, Tată chiar și numai pentru-o clipă
Să Te-oprești să mă asculți... e poemul despre Tine
Ce-i născut din cânt și rugă... fericire și suspine...

Vulcan-21-01-2019
Mary