Nimic în lume...

Nimic în lume nu-i ca Harul
Ce în torente ne inundă
Nimic nu poate-ntrece darul
Ce în devotament abundă.

Nimic nu-nvinge-n strălucire
Neprihănitul Soare – sfânt
Este resursa spre-nfrăţire
Cu fraţi de-acelşi legământ.

Ce-i mai sublim ca părtăşia
Ce ne uneşte cu Hristos ?
Nu-s armonii ca-n melodia
Ce-o cântă îngerii, duios.

Şi nimeni nu te înţelege
In negre clipe de restrişte
Ca Cel menit să-ţi fie Rege
Să-ţi dea lumină-n zile triste.

Nimic în infinite universuri
Nu-nduioşează ca iubirea
Iar exprimările în versuri
Ating şi dorul şi simţirea.

Nimic n-aduce stâmpărare
Celui setos de tihnă dulce
Ca năzuinţa spre-mpăcare
Cu Cel ce s-a jertfit pe cruce.

Şi unde vei găsi frum’seţe
Ce tot lăuntru delectează?
Decât în visuri şi-n nobleţe
Când duhul trist se-nseninează.

De-ai colinda întreg pământul
Ca să găseşti mărgăritare
Nu întâlneşti ca în Cuvântul
Ce de păcat ne dă scăpare.

Nimic, nimic nu se compară
Cu-azurul zărilor senine
Unde cu Christ’ în altă ţară
Vom vieţui-n splendori divine.

De mi-ar aduce spuma mării
Şi de mi-ar da chiar milioane
Eu tot nu las calea Salvării
Să pot primi cereşti coroane.

Să-mi dea şi avuţii şi ranguri
Să-mi răsplătească doar cu aur
N-oi renunţa la cer şi haruri
Că-n ele am etern tezaur.