(- scrisă spre slava lui Dumnezeu la data de 23.01. 2019)
Tu m-ai cuprins cu mâinile-amândouă
Ca pe-o comoară ce o strângi la piept
Ca-n orice timp cu seri ce plouă
Să te urmez ca cel mai credincios adept.
Cu mângâierea Ta m-am mângâiat mereu
Și nu mi-a fost vreodată har mai mare,
Decât să fiu scăldat de curcubeu
Ca Noe ce-a intrat în legământul de-ndurare.
Tu m-ai cuprins cu mâinile-amândouă
Așa cum face un părinte iubitor și altruist,
Peste câmpia cea uscată Ai dat rouă
Și m-ai făcut să înțeleg de ce exist!
Aș vrea Să-ți sărut mâna Atoate-înțeleaptă
Și să-Ți slăvesc răbdarea ce îmi dai;
Cu Tine Doamne sui mereu câte o treaptă
Si chiar puținul ce îl am cu Tine e un rai!
Cu tine râd încrezător de ziua cea de mâine,
Și-n Tine inima deplin mi se-odihnește;
Prin Tine pot curat să mi se-nchine
Și zâmbetul și lacrima, ce-n mine mai gonește.
Tu m-ai cuprins cu mâinile-amândouă
Ca să nu cad în hău-adânc și larg deschis;
În Tine Doamne, sunt făptură nouă
Și pot pe veci să strig că AM ÎNVINS!