M-au troienit îngrijorări Părinte
Cu-atâtea întrebări fără răspuns
Deși mi-ai spus... îmi amintesc, odată
Că-a Ta iubire-mi este îndeajuns
Și totuși Doamne, firea pământească
Semeață, se ridică uneori
Și-ncepe a cârti și-atunci în suflet
Furtuna se stârnește dând fiori...
Căci văd în jurul meu cum cei fățarnici
Sunt prețuiți și cinste li se dau
Iar cei corecți sunt ponegriți adesea
Și li se ia puținul ce îl au...
Văd cum iubirea plânge alungată
Din inimile ce-au uitat iubi
Și văd cum vorba uneori rănește
Rostită repezit... fără-a gândi...
Și-atunci în firea asta pământească
Un semn de întrebare se ridică:
De ce Părinte ei s-o ducă bine
Iar eu să stau cu lacrimi și cu frică?
M-au troienit îngrijorări Părinte
Cu-atâtea întrebări fără răspuns
Deși mi-ai spus în dragostea dintâi
Că-a Ta iubire-mi este îndeajuns...
O, Doamne... astăzi mă aplec umil
Iertare-Ți cer și milă și-ndurare
Că n-am vegheat suficient Părinte
Și Ți-am produs prin asta întristare
Și-acum Te rog mă umple de putere
Să lupt cu firea... azi să biruiesc
Și-oricât de multe gânduri mă apasă
Răspunsul meu să fie: Te iubesc!

Vulcan-23-01-2019
Mary