BIRUITORUL MORŢII
Aşa precum vestea Isaia
În cartea lui de profeţie
Iehova va stârpi păcatul
Şi moartea chiar pentru vecie.
El lacrimile ni le şterge
Nicicând să nu mai fim de-ocară.
Din iarna vieţii cu păcate
El pune-n piept o primăvară.
Precum Isus, prin Înviere,
Ne-a dat a Sa neprihănire,
Tot astfel poate şi creştinul
Să biruiască prin iubire.
Ne-a scos afară din morminte
Isus Hristos, Mântuitorul,
Ca liberi de orice povară
Noi să-L urmăm, să-I ducem dorul.
Isus cel viu este Magnetul
Ce tot spre ceruri ne atrage
Când noi suntem în valea morţii
În văi adânci sau în viroage.
El a promis că-i va atrage
Pe cei ce nu au bucurie
Din viaţa lor de rătăcire
La o cerească-Mpărăţie.
În mâinile ce-au fost străpunse
Pe când era întins pe cruce
El ţine astăzi cheia morţii
Şi sediul ei ce-n iad se duce.
Când L-a văzut Ioan în Patmos
Căzu deodată în neştire.
Însă Isus cel viu atuncea
L-a ridicat plin de iubire.
„Da, am fost mort”, îi spune Domnul,
„Dar azi sunt viu pentru vecie!
Tu ia acum în mână pana
Şi ce-auzi de la Mine scrie.”
*
Şi-a scris Ioan Apocalipsa
Care-i în curs de împlinire
Şi care în necazul nostru
Ne-aduce multă fericire.
Isus cel viu ne dă speranţa
Că nu e mult, şi iată-L vine!
Ce mângâiere mai duioasă
Doreşti în viaţa ta creştine? ! ...
Am scris poezia din raţiunea pregătirii pentru Mirele ceresc.