Păstorul cel bun

Un păstor ajuns pe cruce
Nu e unul oarecare,
Ci e chiar Mielul Scripturii
Ce ne dă, murind, salvare.

Niciun om ca El nu poate
Către cer a ne conduce
Întrucât pentru dreptate
N-a murit nimeni pe cruce.

Ca Păstor duios cu turma
El îi ia pe miei în braţe.
Cine nu Îi calcă urma
Nu-i păstor nici pentru raţe.

Petru, cel cu lepădarea,
E chemat să păstorească
Toată turma pe cărarea
Unde-i dragostea cerească.

După oile pierdute
El, Păstorul, Se aruncă
Chiar când lasă multe sute
Pe izlaz, prin văi sau luncă.

Pot mulţi lupi să-L înconjoare,
Să-L atace urşi şi leii.
Pentru turma Lui El moare
Sus, în culmile Iudeii.

Bunătatea Lui contează
Definindu-I caracterul.
Ea ne-ajută, ne ghidează,
Ca să moştenim tot cerul.

Ca spre noi să ne transfere
Duhul Sfânt a Lui rodire
El e dat celui ce-L cere
Şi trăieşte prin iubire.

Învierea Lui măreaţă
Îi califică lucrarea
Cea prin care ne dă viaţă
Înmulţindu-Şi îndurarea.

De aceea noi de moarte
N-avem niciun fel de frică,
Căci aşa cum scrie-n Carte
El vine şi ne ridică.

Ca şi lui Ioan odată
Când în Patmos îl găseşte,
Duhul Sfânt din nou ne-arată
Pe Acel ce-n veci trăieşte.

El de sufletele noastre
Se-ngrijeşte cu migală
Până când în zări albastre
Vom zbura în strai de gală.

El ne dă hrană şi apă
Pe un drum ca prin pustie.
În necazuri El ne scapă
De duşmani şi-a lor mânie.

El ne-a spus o vorbă mare
Că va reveni din slavă
Pentru-o sfântă sărbătoare
Prin puterea Lui grozavă.

Va veni cu răsplătirea
Pe care toţi o aşteaptă
Din acei ce au iubirea
Într-o inimă-nţeleaptă.

El e Împăratul vieţii
Care nu se mai termină,
Precum L-au văzut profeţii
În spendoare şi lumină.

El, Păstorul cel de turmă,
Cu drag ne deschide uşa.
Vom lăsa totul în urmă
Şi ţărâna şi cenuşa.