Bucuria în slujire

Păstorul ce-şi caută oaia se bucură când o găseşte.
În el bucuria slujirii se-aprinde şi zilnic tot creşte.
Atunci când ne pasă de alţii venind către ei cu-ajutoare
Pe ceru-ntristărilor noastre încet şi speranţa apare.

În turma lăsată în urmă adusă e oaia găsită.
Imaginea ei ne vorbeşte de viaţa pe cruce jertfită.
Păstorul e Mielul ce moare pe cruce de dragul salvării
Atuncea când Tatăl ne-aruncă păcatele-n marea uitării.

Slujirea din dragoste poate minuni ca să facă şi-n tine
De vii cu căinţă la cruce din multele tale ruine.
Isus, Salvatorul, te-aşteaptă la fel ca pe Simon pescarul
Să-ţi dea chiar în locul tristeţii credinţa cea sfântă şi harul.

Slujindu-i pe alţii cu pacea ce curge din jertfa iubirii
Aducem din nou bucuria în văile nemulţumirii.
Păstorul care ne iubeşte ne dă şi-o inimă smerită
Cu care să-i slujim pe alţii spre gloria cea infinită.

În lume toate-s pe sfârşite, ne trece viaţa ca un vis
Dar vine Mirele din slavă ca să ne ducă-n Paradis.
Acolo vor intra smeriţii, nu egoistul cel comod
Ce n-a vrut ca slujind altora s-aducă în tăcere rod.

Slujiţi mereu cu râvnă mare, dar nu ca Marta prin cârtire,
De vrem ca fapta noastră bună să rămână-n omenire.
Şi când Judecata sfântă cu-al ei foc ne va testa
De la Domnul pe vecie noi răsplată vom lua.