Bucuria în suferinţă

Pare chiar neverosimil
Ca în ciuda suferinţei
Să te bucuri de-aşa stare
Prin puterile credinţei...

Raţiunea nu se poate
Declara prea mulţumită
De fiorul bucuriei
Când durerea e cumplită.

Pe o cruce la Golgota
Rabdă Mielul sfânt Isus
Care prin a Lui durere
Bucuria ne-a adus.

Bucurie? Cum se poate? ! ...
Ne-ntrebăm noi sideraţi.
Da, prin Jertfa de pe cruce
Suntem toţi surori şi fraţi.

Firea a respins durerea
Chiar de la primul Adam.
Dar se schimbă perspectiva
Cu-al neprihănirii neam.

Crucea sfântă ne separă
De Adam cel păcătos
Ca să ne predea în taină
Domnului Isus Hristos.

De aceea-n suferinţă
Bucuria-i fapt real
Ce spre cer ne însoţeşte,
Spre triumf, din val în val.

Au cântat pe rug martirii
Şi la fiare aruncaţi.
Ei ştiau că sus în ceruri
Sunt de Domnul aşteptaţi.

Ştefan, vestitor cu râvnă,
Plin de Duh printre ai săi,
S-a rugat sub ploi de pietre
Mijlocind pentru călăi.

Domnu-l aştepta în slavă
Cum ne-aşteaptă şi pe noi,
Când unii ne-or face ţinta
Împroşcării cu noroi.

Să ne bucurăm, mai bine
Dacă nu-i adevărat,
Căci din slăvile divine
Vine Cel ce-a înviat.

Bucuria-n suferinţă
E-o onoare şi un har.
Cine-şi duce astfel crucea
N-o s-alerge în zadar.