Dovada dragostei adevărate

Dragostea se dovedeşte printr-o faptă-adevărată,
Nu cu scopuri egoiste ce se-ascund şi-apoi se-arată.
Oamenii ne vor cunoaşte după roadele iubirii
Ce-s de Duhul Sfânt sădite în ogorul mântuirii.

Ucenicii sunt aceia care se-ngrijesc de turmă
Prin iubirea devotată până-n vremea cea din urmă.
Dragostea doar în cuvinte, fără jertfă, fără fapte
E ca un claxon pe stradă, dar fără lumini în noapte.

Oamenii nu pot să vadă adevăruri netrăite
Dac-aud doar predici goale cu doctrine măsluite.
De aceea Simon Petru s-a-ntristat la o-ntrebare
Ce-i vorbea cu insistenţă de-o iubire mult mai mare.

Dragostea e-un râu ce curge din Mielul cel pus pe cruce
Dar care, prin înviere, viaţa veşnică ne-aduce.
Duhul Sfânt care-o împarte prin credinţă şi răbdare
E cu noi şi e acelaşi în a Domnului lucrare.

Un pericol ce ne paşte când ne dă târcoale firea
Este s-o unim cu Duhul şi să-i confundăm iubirea.
Faptele noastre umane sunt tot timpul imperfecte.
Unde-i dar desăvârşirea printre sute de defecte? ! ...

Vestea eliberatoare este-n Duhul ce ne spune
Să ne pocăim tot timpul chiar cu post şi rugăciune.
S-avem inima curată, credinţa neprefăcută,
Şi un cuget bun şi paşnic pe cărarea cunoscută.

Nu-L putem iubi pe Domnul şi pe fraţi să-i dăm uitării
Pe motiv că n-avem vreme pentr-un timp al consacrării.
Dragostea şi părtăşia sunt valori pe veci unite
Care nu-s opţionale pentru vieţi desăvârşite.

Să răscumpărăm trecutul cel trăit fără iubire
Demonstrând că viaţa noastră nu-i o simplă amintire.
Vine ziua când Păstorul ne va întreba în faţă:
Cât trăit-am prin iubire şi-am urmat a Lui povaţă?