Bunătatea lui Dumnezeu
Bunătatea cea divină ne salută dimineaţa
Însoţind credincioşia ce ne poate schimba viaţa.
Ea ne dă şansa plăcută de-a veni cu pocăinţă
La Stăpânul vieţii noastre ce ne-a dat din cer fiinţă.
Bunătatea Lui ne cere o deplină ascultare
Ca să triumfăm în viaţă prin credinţă şi răbdare.
Astăzi lumea vinovată multe provocări ne-aruncă.
Noi vom rezista la toate prin a dragostei poruncă.
Sufletul din om primeşte un răspuns la rugăciune
Numai dacă se smereşte şi umblă în fapte bune.
Nu aşa umbla Corneliu şi-un înger îl vizitase
Să-i aducă vestea bună că Domnul îl ascultase?
Rodul bunătăţii sfinte ne-ndoios e mântuirea
Ce ne schimbă gândul minţii şi ne înoieşte firea.
Mântuirea nu-i completă până nu vom fi în slavă
Cu trupuri glorificate în a cerului dumbravă.
În familia creştină Domnul este bun cu-ai Săi
Şi-i păzeşte de neghină şi de oamenii cei răi.
El le împlineşte dorul şi-i ajută-n încercări
Ca şi ei să-i poarte jugul pe-ale Domnului cărări.
Prin această bunătate ce-i perfectă şi-i deplină
Cei care se tem de Domnul umblă-n pace şi lumină.
Ei vorbesc unii cu alţii şi au aspiraţii sfinte
Pe care doar Duhul slavei le transformă în cuvinte.
Bunătatea Lui include zilnic şi călăuzirea
Pe o cale ce-i îngustă dar ne-aduce fericirea.
Uneori necazul vine şi-ntristarea ne încearcă
Dar atunci simţim, prin farmec, cum Domnu-i cu noi în barcă.
Pavel ne mărturiseşte că-n cereasca bunătate
El găsise adăpostul, hrana lui şi sănătate.
Şi-n prigoane de tot felul Domnul i-a dat izbăvire
Ca el să rămână zilnic plin de-a Duhului iubire.
*
Cum stai tu cu bunătatea Domnului când spui o rugă?
E-o adâncă preţuire sau gura cuvinte-ndrugă?
Să deschidem ochii, frate, sincer să ne pocăim
Tot aşa precum susţinem că pe Domnul Îl iubim!