Lipsa răzbunării

Răzbunarea nu e dreaptă dacă omu-o declanşează.
E-o greşală ce ne costă cât ne-ar fi mintea de trează.
Domnu-n Biblie ne spune: „Da, a Mea e răzbunarea! ... ”
Mult mai bine noi am face dac-am acorda iertarea.

Acţiunea răzbunării e triumful răutăţii
Care-aduce-o grea robie chiar în numele dreptăţii.
„Cum se naşte răzbunarea?”, nu-i un simplu test de şcoală,
Ci-i procesul trist prin care inima din piept e goală.

Când pe tronul ei domneşte eul plin de tiranie
Vor dispare pacea sfântă şi a vieţii bucurie.
Omul va trăi să-şi vadă răzbunarea lui ca scop
Chiar dacă aceasta-nseamnă peste alţii un potop.

Dar în Biblie sunt oameni ce nu vor să se răzbune.
Unul dintre ei e Iosif însoţit de fapte bune.
El cu drag îşi iartă fraţii după ce îi însoţeşte
Pe cărarea pocăinţei indirect, dar bărbăteşte.

Alt exemplu este Moise când Maria, cum se ştie,
Cu Aaron, marele-preot, îl bârfesc pentru soţie.
Moise-atunci nu se răzbună, ci se roagă pentru ei,
Pentru reabilitare cu al dragostei temei.

Dar să nu-l uităm pe David uns de Domnul ca-mpărat.
Când Saul îl urmăreşte el de moarte l-a cruţat.
David cu mărinimie nu-i deloc răzbunător.
El este un bun exemplu pentru oameni din popor.

Plin de har şi-nţelepciune între toţi colegii săi,
Ştefan moare în credinţă şi îi iartă pe călăi.
Ura oarbă, criminală, nu l-a-ngenuncheat deloc,
Pentru că avea în suflet doar al Duhului Sfânt foc.

Dar măsura bunătăţii şi-a lipsei de răzbunare
O descoperim cu toţii în Isus, eternul Soare.
El astăzi îi luminează: pe cei buni şi pe cei răi,
Ca noi toţi să dăm iertare celor ce-s copiii Săi.

Când era în agonie şi venise trădătorul
Cu trimişii de la preoţi ca să-L lege cu tot zorul,
Petru sabia din teacă scoate grabnic şi loveşte
Iar lui Malhu o ureche atunci i se prăbuşeşte.

Domnul nostru nu aprobă furia, ci o condamnă.
Apără integritatea şi asta iertare-nseamnă.
Domnului plin de iubire unde-i vom găsi perechea?
El spre Malhu Se apleacă şi îi vindecă urechea.

Când pe cruce moare-n chinuri care nu se pot descrie
Mielul cel fără de vină existent din veşnicie,
S-a rugat umil spre Tatăl: „Doamne, iartă-le păcatul!”
Ca Isus răbdând pe cruce unde vom găsi un altul?
*
Fraţi, surori, ce-ades pe cale vă loviţi de răzbunare
Cum de ţărmuri se loveşte apa ce curge în mare,
Vă lăsaţi conduşi de Domnul spre iertarea Lui cea blândă
Căci doar astfel Tatăl nostru va rosti din cer osândă.