Mai pune măicuţă pe masă un blid
Şi-o cană cu lapte mai pune,
La poartă plânge un copilaş flămând,
Pui necăjit, singur pe lume.

Mai jăruie-n vatră, cărbuni-s pe stins,
După cuptor aşterne-i pătuţ,
Afară e noapte, e rece, a nins,
Are tălpile reci, e desculţ.

La pieptul tău strânge-l duios cum tu ştii,
Obrazul să-i ştergi cu năframa,
Dumnezeu ne-a trimis prin el bucurii,
Splendoarea cuvântului -mama-.

Când pâinea o-mparţi, măicuţă, în şapte,
Arunc-o pe ape, pe toată,
Se-ntoarce-napoi pe râuri de lapte,
De Tatăl binecuvântată.

Mai pune măicuţă la cină un blid,
Isus e flămând, e la poartă,
Bate încet, mă duc să-I deschid
Să nu-L alungăm niciodată.