Rugăciuni neascultate

Uneori în rugăciune
De ni-i gândul la păcate
Nu primim răspunsuri bune,
Doar închipuiri ciudate.

Zicem că nu a venit o clipă
Chiar dacă răspuns există.
Sau e vorba de-o risipă
În plăcerea egoistă.

Altădată-i neascultarea
Cea din Saul (sau din noi).
Domnul n-aude chemarea
Când I-o face din război.

Neascultarea-i vinovată
Precum este şi ghicirea
Când Îl laşi pe-al nostru Tată
Şi-i trădezi neprihănirea.

Cine mila o respinge
Pentru un sărac din drum,
Domnul de el nu se-atinge
Nu-i răspunde nicidecum.

Mila-nvinge judecata
Pentru alţii când trăieşti,
Ca şi Mielul din Efrata
Şi din slăvile cereşti.

Inima e răzvrătită
Şi respinge adevărul
Când credinţa o imită
Cel ce-şi schimbă numai părul.

Dumnezeu nu-i mai răspunde.
Poarta pentru el s-a-nchis.
El în cer nu mai pătrunde,
N-are loc în Paradis.

Omul care se-ndoieşte
De Cuvânt în viaţa toată
El nimica nu primeşte
De la Mielul fără pată.

El este ca valul mării
Ce-i împins în orice parte.
N-are partea îndurării
După ce-a trecut prin moarte.

Egoismul nostru este
Un eşec subînţeles.
Nu putem urca pe creste
Dacă eul l-am ales.

Numai Duhul Sfânt ne poartă
Pe aripi de slavă-n sus
Când vom bate-n cer la poartă
Şi ne va primi Isus.