În familie conflictul este buruiana vieţii
Care-ţi tulbură şi pacea chiar din zorii dimineţii.
De amărăciunea firii şi Sarai era cuprinsă
Când dispreţul roabei sale o dădea ca şi învinsă.

Avraam purtase vina, dar nu singur, cu soţia.
Ei constată că deodată se topeşte bucuria.
Este important ca-n viaţă să ne asumăm greşala,
Să iertăm cât mai degrabă lovitura grea, fatala.

S-a umplut de-amărăciune Rebeca, nefericita,
Când Esau luă neveste pe Basmat şi pe Iudita.
În Isaac lovea de-asemeni disperarea suverană.
Unde s-ar găsi în lume un ulei pe-astfel de rană?

Când părinţii-şi plâng copiii că s-au dus de mult în lume
Caută doar o speranţă. Cine poate să-i îndrume?
Plânsul nu-i destul în viaţă, trebuie şi-o îndreptare
Către Dumnezeul nostru ce ne dă din cer salvare.

Şi conflictul dintre gemeni, da, şi-a căpătat conturul
Pe când Isaac, Rebeca, ei erau cernuţi cu ciurul.
Pentru Iacov şi-al său frate, conflictul e un mister.
Când părinţii lor abdică vine Dumnezeu din cer.

În familia lui Iacov e-un conflict cu mult mai mare.
Iosif îşi provoacă fraţii la critici prin comportare.
Iacov fiii îşi trimite cu turma mult prea departe.
Şi astfel de fraţii-aceia el pe Iosif îl desparte.

Dar, nu peste multă vreme, însuşi tatăl îl trimite
Pe Iosif la fraţi departe ce-aveau inimi împietrite.
Ei păşteau lui Iacov turma la Dotan ca-n paradisuri.
Dar deodată văd în zare un "făuritor de visuri".

Ce-a urmat la întâlnire nu mai povestesc, se ştie.
N-avem noi lacrimi să plângem trista lui Iosif robie.
De unde pornise totul? Ce scântei aprind conflictul?
Oamenii îşi poartă vina, Domnul însă-a pus verdictul.

David şi Mical, se pare, e familia impusă
Ca o barcă ce pe valuri e de vânturi grele dusă.
Soţii sunt în concurenţă. Saul le-a făcut agenda.
Dar apoi el îşi impune cu grăbire şi addenda.

David e silit să plece. Mical în zadar îl plânge.
Lacrimile n-au putere dacă Domnul nu le strânge.
Ea făcând un joc la dublu îşi distruge căsnicia
Care nu se mai repară şi dispare bucuria.

N-au copii să le urmeze tot eşecul lor în viaţă
Însă Biblia ne-ajută să urmăm a ei povaţă.
Duhul slavei ne aşteaptă să-L cerem şi să-L iubim
Ca să nu ne fie casa un vulcan şi-un ţintirim.

Când conflictul depăşeşte paşnicile aşteptări
Şi cei doi abandonează lupta lor pentru visări,
Le ajunge căsnicia aruncată ca un şorţ
Când soţii nu mai rezistă şi se-ajunge la divorţ.

Dumnezeu în ceruri plânge pentru-aşa deznodământ
Când ne-aventurăm în viaţă şi luptăm cu pumnu-n vânt.
Să-i trezim mereu pe tineri să nu fie ca Samson
Când zidindu-şi căsnicia ei dau la conflicte ton.