Fără binecuvântare şi Esau e plin de ură.
Vrea pe Iacov să-l omoare depăşind orice măsură.
Ura nu e de la Domnul, ea doar de le cel rău vine
Să-şi justifice purtarea şi mândria sa de sine.

Pe-absurde resentimente lumea-ntreagă e clădită
Şi de-aceea viaţa noastră nu este prea fericită.
Se pornesc războaie grele între naţiuni duşmane
Dar dreptate nu există, ci doar ură cu şicane.

Iacov împărţea iubirea cu Rahela şi cu Leea.
Dar Rahela e iubită mult mai mult în vremea-aceea.
Când văzu ea că rivala începu mai mult să nască
A-nceput de-atunci Rahela tot mai mult s-o pizmuiască.

Pizma este slăbiciunea ce ne pare cam şireată
Pentru că nu vrea ca lumea s-o cunoască deocamdată.
Domnul însă-i cântăreşte şi Rahelei tot amarul
Ca-n final să o trateze cu iubire şi cu harul.

Pe Beniamin şi Iosif ea lui Iacov i-a născut.
Ca de idoli s-o despartă Domnu-o ia în nevăzut.
Şi-a rămas Iacov în urmă cu durere-n pieptul său
Acceptând voinţa sfântă ce-l păzise de-orice rău.

Da, păcatul totdeauna e-un izvor de multe rele.
Astfel diavolul încearcă să omoare şi să-nşele.
El se bagă în familii, la ONU şi-n parlamente
Să lovească Israelul prin figuri impertinente.

Să strice prin calomnie proiecte umanitare
Şi pe solii din Biserici ce fac evanghelizare.
Cei ce luptă cu păcatul şi cu homosexualii
Sunt luaţi în băşcălie şi trataţi ca şi vandalii.

Pe Ana şi pe Penina un litigiu greu le paşte.
Una e favorizată de copiii care-i naşte.
Ana este infertilă, dar ea are-un suflet mare.
Ea se roagă lui Iehova şi Îi cere îndurare.

„Îţi voi dărui copilul!”, spune ea în agonie.
Domnul păcii o ascultă şi-i dă marea bucurie.
Samuel e rodu-acela cel născut din rugăciune:
Un profet, judecătorul, cel născut ca o minune.

Dumnezeu prin el lucrează, schimbă vremuri şi sisteme
Pentru că omul acesta doar de Dumnezeu se teme.
El e-o pildă şi-un exemplu de neatinsă curăţie.
Cine în lucrarea noastră poate ca şi el să fie? !

Când lucra în competiţii Absalom cu al său rege
El îi câştiga pe oameni şi pe sine se alege.
David fuge din cetate cu ai lui, descumpănit.
Numai Domnul îl salvează la momentul potrivit.

În pădurea lui Efraim într-o luptă ce s-a dat
Absalom moare în luptă de o creangă spânzurat.
Astfel Domnul îi plăteşte răzvrătirea şi mândria
Când îşi pierde dintrodată viaţa şi împărăţia.

E o lecţie completă cum vine din cer fotonul
Pentru toţi antisemiţii care jinduiesc Sionul.
Ei toţi trebuie să ştie că nu-i rege demodat
David care-n cer aşteaptă să se-ntoarcă la palat.

Va veni cutremur mare peste moscheea Omar
Când Hristos Se va întoarce cu putere şi cu har.
„Absalom” din lumea-ntreagă va rămâne de ruşine
Când adevăratul Rege vine cu puteri depline.

Lăcomia cea primară, lenea şi nemulţumirea
Sunt izvoare de litigii care macină-omenirea.
Dar Hristos venind în lume este Adevăr şi Cale.
El e Viaţa noastră-ntreagă ce dă bucurii, nu jale.
*
Hai, primeşte-L prin credinţă, prin căinţa ta amice
Căci de tine Domnul slavei nicidecum nu se dezice!
El îţi dă Împărăţia dacă suferi pentru El
Şi astfel leit să semeni, prin ce eşti, cu blândul Miel.