Mântuirea nu-i prin Lege, nici prin legile naturii.
Ea e dată prin credinţa în Hristos, Mielul Scripturii.
Asta-nseamnă că-n Golgota este centrul ei istoric
Pentr-un păcătos ce vine fără merit aprioric.

Înainte ca să moară a văzut-o Simeon
În Pruncul ţinut pe braţe cu al prorociei ton.
Dar Mariei el îi spune de o sabie-a durerii
Ce îi va străpunge pieptul fără leacul mângâierii.

Mântuirea dă odihnă păcătosului smerit
Care de-ale lui păcate pe deplin s-a pocăit.
Odihna nu-i rodul muncii, ci e harul fără fapte
Ce ne scoate la lumină din a nopţii neagră noapte.

Biblia cu claritate spune astăzi omenirii
Să creadă un singur Nume pentru-aflarea mântuirii.
Nu există altă cale, în Budha sau Mahomed.
Faptele-s după salvare, niciodată n-o preced.

Nimeni nu va da vreo plată pentru mântuirea lui.
Haru-i pentru cel ce crede doar în Jertfa Domnului.
„Doar prin har şi prin credinţă” este-al Duhului refren
Ce ne propulsează-n slava noului ceresc Eden.

Mântuirea nu durează doar cât viaţa pe pământ,
Ci e veşnică în slavă în prezenţa Celui sfânt.
Ea aduce graţierea şi iertarea de păcat
Şi ne dă puterea roadei unui trai îmbelşugat.

Jertfa din Calvar e preţul pentru veci de veci plătit
De Mielul cel fără vină ce atâta ne-a iubit.
Dar când vine-a doua oară va fi-un foc mistuitor
Pentru cei ce-I resping jertfa în chip batjocoritor.