Despre păcat putem să spunem ce-a zis Isus de vânzător:
„Era mai bine ca acesta să nu se nască în popor.”
Păcatul nu e doar greşala care se poate îndrepta.
Şi nu-i măcar nici ca o boală ce medicii-o pot vindeca.

Păcatul e-o altă natură decât cea a lui Dumnezeu.
E-nfipt în firea noastră veche ce protestează tot mereu.
E-o poartă largă şi deschisă pentru-adversarul cel viclean
Ce-n Biblie şi-n toată lumea a fost numit de toţi Satan.

Păcatu-ncepe cu vorbirea. Nu-aşa şi Eva a făcut
Când în grădina sa intrase un musafir necunoscut?
Ne trebuie o chibzuinţă ce prin tăcere-o dobândim
Şi mai târziu ne-nţelepţeşte când doar pe Domnul Îl iubim.

Păcatu-nseamnă lipsa milei când îl respingem pe sărac
Şi-l judecăm cu nedreptate făcând pe-al firii noastre plac.
Lăsând în ceruri bogăţia Isus este-un sărac în drum
Ce vine să ne-mbogăţească cu-al dragostei etern parfum.

O inimă-ngâmfată este garant privirilor trufaşe
Ce-aprinde celor răi lumina la sfat cu gânduri pătimaşe.
Aşa au fost şi marii-preoţi la arestarea lui Isus
L-au condamnat fără de vină dintr-o trufie de nespus.

Un gând nebun măreşte răul ce-l face batjocoritorul
Când de credinţă el se lasă şi-L vinde pe Învăţătorul.
Sau ca Esau pe-un borş de linte renunţă la statutul său
Ca să urmeze neascultarea cu tot ce-n lume e mai rău.

Prin părtinirea vinovată păcatul prinde iar contur
Privind la om şi a lui faţă, sau chiar la lumea dimprejur.
Aşa sunt azi judecătorii ce-mpart numai dreptatea lor
Făcând mereu jocul puterii şi nu al celui din popor.

O definiţie care descrie păcatu-n cel mai simplu mod
Este smochinul plin de frunze, dar fără niciun pic de rod.
Căci dacă binele nu-l facem, deşi puteam să-l făptuim,
Atuncea-i sigur, spune Cartea, că noi de fapt păcătuim.

Să nu ne mai scuzăm vreodată că nu sunt oportunităţi
Căci Dumnezeu cunoaşte totul şi-acum ca şi în alte dăţi
David voia să facă bine urmaşilor lui Ionatan
De-aceea a strigat în public dorinţa lui, şi nu în van.

Noi nu avem în gând reclama acestui bine pe pământ,
Ci doar să împlinim porunca Părintelui din cerul sfânt.
Şi-astfel dorinţa care-i bună ca de la alţii să primim
Să o înlocuim cu alta ca noi prin fapte să iubim.