Mai sunt şi cârtitori în lume ce nu privesc ca o poruncă
Iubirea Tatălui din ceruri în care mulţi cu pietre-aruncă.
E-adevărat că şi iubirea are vreun drept să poruncească
Ca ascultând de ea s-ajungem cu toţi în Patria cerească? !

Iubirea îşi cunoaşte rolul şi funcţiile foarte bine.
Ea n-a greşit când sus pe cruce urca pentru noi toţi, creştine.
Isus pe Tatăl Îl iubeşte dar şi pe semenii din noi
Ce ne zbăteam în mari păcate, lipsiţi de toate în nevoi.

Isus cu inima întreagă întreaga lume o iubeşte
Când pentru mântuirea noastră atât de mult El pătimeşte.
Cu-ntreaga minte luminată de Duhul Sfânt care-L conduce
Ca Miel să moară pe Golgota El viaţa veşnică ne-aduce.

Cu tot elanul şi puterea de voia Tatălui Se ţine
Pe păcătoşi să-i izbăvească din cercul dragostei de sine.
Din ziua răstignirii sale stă eul nostru pus în cuie
Ca să-L urmăm ca şi tâlharul pe-a slavei Sale cărăruie.

Iubirea sfântă pentru oameni este cu mult mai sus de Lege
Pe când creştinul s-o-mplinească pe dinăuntru el alege.
Această viaţă de-nviere e un izvor din slăvi divine
Pe care Duhul Sfânt îl umple cu harul dragostei depline.

În dragostea adevărată lucrează haruri şi talente
Dar ele nu-s un scop în sine, ci revelaţii pertinente.
Da, în zadar lucrează darul de n-are-n dragoste suport.
Iubirea singură dă viaţă şi fără ea darul e mort.

Aici credinţa şi speranţa iubirea zilnic o-nsoţesc
Dar vine ziua când acestea vor înceta în plai ceresc.
Şi va rămâne doar iubirea ascunsă-n ochii lui Isus
Dar revelată pe Golgota când pe o cruce a fost pus.