Nu te mândri așa de tare,
Căci mândria e gata să te doboare
Mândria înaintea ta va sta
Până te va împinge să cazi în groapa sa

Mândria de o ai pe tine,
Este ca o râie ce se întinde
Se întinde și nu te lasă,
Și cu greu mai scapi de ea în a ta viață

Mândria e arma ce-a mai folositoare
Pe care ce-l rău o folosește să te doboare
El vine cu mândria la tine
Și tu te umfli căci nu e nimeni ca tine

Și mândria te urcă în dată,
Pe ce-a mai înaltă scară
Și atunci când te vezi sus de tot
Tu nu mai privești la lucrurile de jos

Căci mândria ce ai acceptat-o,
Te face să spui cu inima ce Domnul ți-a dat-o
Eu nu mă pot duce cu ori și cine pe stradă
Căci râde lumea de mine în dată

Și te face să te ridici tot mai sus,
Să nu rămâi la lucrurile smerite și supus
Pe care Domnul ți le-a spus
Și orgoliul în inima ta a pătruns

Orgoliul este arma vrăjmașului ce-a preferată,
Care vine la tine după ce mândria ți-a dat-o
Și începe să îți arate în dată
Uite nu e nimeni ca tine privește doar în față

Și așa începi în dată,
Să îți pui orgoliul în față
Și spui căci nu e nimeni ca tine
Și vai de el mai are până ajunge ca mine

Ba mai mult în lucrul tău pe care îl faci,
Mândria și orgoliul nu le lași
Și spui uite câte eu am avut,
Dacă nu m-am dus cu săracul de acolo pe drum

Și așa nu te mai înțelegi,
Cu nici un om pe care tu îl vezi
Căci spui în dată
El nu are ce am eu în casă

Ba mai mult mândria și orgoliul te duce,
Să nu îl vezi bine nici pe fratele de cruce
Pentru căci spui în dată
Uite și la el cum arată

Cu familia ta nu te mai înțelegi,
Tu te vezi mare când la masă şezi
Și orice ar spune familia ta
Tu spui nu e bine nu poți să lași orgoliul și mândria din inima ta

Ba mai mult tu începi în dată,
Să cauți funcții cu clasă înaltă,
Căci spui în inima ta
Mai bine cu cei de clasă înaltă decât cu săracii de pe strada mea

Și așa continui în dată,
Să mergi aproape o viață întreagă
Până când la tine va striga
Fiul lui Dumnezeu și va ieși înaintea ta

Și îți va spune cu glasul Lui ce-l dulce
Nebunele nu te-ai săturat
de viața ta și de cruce
O viață întreagă m-ai neglijat
Și te-ai ascuns de Mine să nu fiu al tău Împărat

Iar după ce vocea aceasta s-a terminat,
Și tunetul a încetat,
Vei vedea cum în fața ta
Fiul lui Dumnezeu se va arăta

Și îți va spune încă odată,
Nebunele opreşte-ți viața ta ce-a păcătoasă
Căci dacă nu te vei opri
Înaintea Mea socoteală acuma vei da să ştii

O viață întreagă m-ai neglijat,
După pofta inimii tale ai lucrat
Te-ai luat şi nu ai văzut
Căci Eu am murit pentru tine să nu fi pierdut

Și atunci în fața ta,
Îl vei vedea pe Domnul supărat pe inima ta
Căci a venit să se judece cu tine
Pentru orgoliul și mândria ce au pus stăpânire pe tine

Iar dacă în fața Lui nu vei cădea,
Să recunoști căci ai fost un nebun în viața ta
Viața ta nu ai trăit
Așa cum El a dorit

În dată la tine se va uita,
Și pe loc sufletul ți-l va lua
Și după ce ți la luat
Îți va spune dute de la Mine ești un blestemat

Dar ferice de tine dacă vei cădea,
În genunchi în fața Sa
Și să spui cu vocea ta înmărmurită
Iartă-mă căci am trăit în neştiință

El milos la tine se va uita,
Și cu glasul Lui îți va spunea
Te-am iertat suflete dragă
Și trăiește după a Mea poruncă lăsată

Iar dacă viața ta o vei trăi
Și pe Mine mă vei sluji
Nu îmi voi mai aduce aminte
De ale tale păcate făcute și săvârșite

Grijă să avem fiecare
Cu aceste lucruri să nu fie inima noastă încărcată
Căci atuncea va trebui să dăm socoteală
Celui ce este viu și stă în slavă

De mândria care ne-a cuprins
Și de orgoliul ce nu l-am învins
De toate v-om da socoteală
Dacă nu ne pocăim în viața noastră

Amin