Se așterne puf din norul de argint,
O clipă scâteiază printre gene,
Un susur de lacrimi îl curge în cânt
Săpând pe faţă vaduri de poeme.

Lăudând pe Isus inundă mereu,
Rămâne faţa mai strălucitoare
Căci în laude coboară Dumnezeu,
Cu El mă întâlnesc în închinare.

Încă un fulg în gene se topeşte,
Curg râuri de poeme, încă, încă...
Obrazul mi-e săpat dumnezeieşte
Cu lacrima din Dragoste adâncă.

Citeşte tinere căci vezi mai bine,
Alege-un psalm sau o cântare nouă
Să le trăiesc alăturea de tine,
Să le-mpărţim ca pe o pâine-n două.

Eu poate nu ajung dar îţi las ţie,
Când s-or topi nămeţi în Raze sfinte
Să plângi cu ei eterna poezie
Sădită-n inimi de Sfântul Părinte.