Lăsa-vom totul într-o zi
Când lutul își va cere lutul
Și când cu toții vom plăti
Pământului străbun tributul.

Lăsa-vom tot ce-am adunat
Cu trudă și cu sârguință
Oprindu-ne din alergat
Când ne vom duce-n neființă.

Lăsa-vom grijuri și nevoi,
Și bani, și case, și palate;
Nu vom lua nimic cu noi,
Aici le vom lăsa pe toate.

Lăsa-vom lacrimi și dureri,
Regrete poate și-amintiri,
Lăsa-vom ziua cea de ieri
Cu vise și cu ne'mpliniri.

Nu vom lua nimic de aici
Căci dincolo e-o altă lume,
Fară îngrijorări sau frici,
Țara limanurilor bune.

Doar faptele ne-or însoți
În drumul către veșnicie,
Cu ce-am făcut... ne-om întâlni
La judecata ce va fi să vie.

Lăsa-vom haina grea de lut
Cu boli și multe neputințe,
Trupul acesta de-mprumut
Ce ne-a adus doar suferințe.

Dezleagă-te de tot ce ai,
Căci tot ce-ai strâns aici rămâne,
De vrei s-ajungi pe sfântul plai
Acolo unde soarele n-apune.

Roagă-L pe Domnul să îți dea
Din El... puțină-nțelepciune
Să înțelegi că viața ta
Trece... tot ca și mucul de cărbune.