Singurul care cunoaşte ce-i durerea pe pământ
Este Mielul de pe cruce care pentru noi S-a frânt.
El este Omul durerii, Lăstarul din sol uscat,
Ce-a plătit în locul nostru pentru-al lumii-ntregi păcat.
Bucuria înfloreşte chiar în mijlocul durerii
Când Stăpânul ne animă cu puterea învierii.
Ucenicilor le zice când îi vede: „Pace vouă!”
Pentru ei mesaju-acesta era chiar o veste nouă.
De aceea când durerea ne-ncolţeşte fără veste
Să ne amintim că moartea un pericol nu mai este.
Mielul ce-a murit pe cruce i-a schimbat de-atunci esenţa
Ca noi toţi spre cerul slavei să ne regăsim cadenţa.
Cel din temniţa pedepsei va primi o veste mare
Când e liber pe vecie şi scapă de închisoare.
Eram condamnaţi la moarte în durere şi urgie
Dar Hristos prin marea-I milă ne-a umplut de bucurie.
Izgonindu-l pe Satana a plătit răscumpărarea
Şi-am primit a Lui lumină când ne-a acordat iertarea.
Lumii nu-i vine să creadă c-am primit o mântuire
Veşnică şi nepătată prin a lui Isus iubire.
Sub protecţia de Tată vom păşi tot înainte
Către ţinta alergării, către cerul slavei sfinte.
Dumnezeu în cer ne-aşteaptă c-o cunună drept răsplată
Unde va fi-o bucurie cum nu-i alta niciodată.
Şi atunci vom înţelege că durerile apuse
Cu-ncercările din lume ce ne-au fost mereu induse
Nu sunt vrednice să fie lângă slava viitoare
Unde nu va fi nici moarte, ci eternă sărbătoare.