Încercările credinţei sunt aceleaşi vechi mijloace
Prin care primim în suflet linişte în dar şi pace.
Dumnezeu e Suveranul ce decide uneori
Ca să trecem prin necazuri sub un cer ce-i plin de nori.

Scopul Său nu-i prea vizibil, nu-l vedem la suprafaţă
Însă în final de criză învăţăm multe în viaţă.
Biblia ne spune multe când credinţa-i la-ncercare
Şi vedem că-n viaţa noastră multe nu mai au valoare.

Într-o cernere adâncă nu mai suntem cei de ieri
Plini de fală şi mândrie cu gândul doar la averi.
Dumnezeu vrea să despartă aurul de-acel argint
Prin care amicii lumii ne înşală şi ne mint.

Dumnezeu e Adevărul prin Domnul Isus Hristos.
De-L primim în lumea asta într-un trai evlavios
Vom şi suferi prigoane pentru crezul nostru sfânt.
Dar vom fi legaţi mai lesne doar de cer, nu de pământ.

Ca-ncercarea s-o-nţelegem să privim fix la Isus
Care pentru-o bucurie ce din cer I s-a adus,
A dispreţuit ruşinea şi-a luat crucea de nevoi
Pân’ la capăt să plătească ispăşirea pentru noi.

Era Mielul pentru jertfă chiar de Tatăl pregătit
Ca întregii lumi s-arate cât de mult El ne-a iubit.
Înainte de jertfire Tatăl L-a testat atent
Cum şi pe noi Duhul slavei ne observă-ntr-un moment.

E momentul încercării când credinţa e pe-altar
Cum lui Avraam odată i-a fost Moria Calvar.
Domnul ştie mai nainte rezultatul încercării.
Însă noi îl vom cunoaşte doar prin fapta dedicării.

Domnul nostru nu primeşte jumătatea de măsură.
Ci ne vrea doar pe de-a-ntregul cum se spune în Scriptură.
Haideţi dar cu mulţumire să primim toţi încercarea
Ştiind că prin biruinţă vom primi iar îndurarea.